ARTBOOK V10 · NOIEMBRIE 2026
Planșe pictate pentru RUSSIAN TEATIME, ediția a zecea: un caiet de vizualizare pentru o comedie de curte despre un spion aproape uitat.
o comedie de curte, cu ceai și spioni
Cuvântul regizorului
Într-o colivie aurită din budoarul unei împărătese stă un papagal căruia i s-a tăiat limba fiindcă trăncănea prea mult. Tace aproape tot filmul. Eu n-am scuza lui, așa că vă spun pe scurt despre ce e vorba.
Paris, 1755. Ca să răstoarne alianțele Europei, Franța strecoară la curtea țarinei Elisabeta o domnișoară cu chip de heruvim și spadă necruțătoare: cavalerul d'Éon, travestit în Lia de Beaumont. Drept unchi o însoțește Douglas Mackenzie, un scoțian ursuz, geolog de meserie, care se încrede în pietre, nu în oameni, și care, în toamna vieții, se îndrăgostește de o femeie ce nu există.
Povestea a colindat treizeci de ani: dintr-o notă de subsol a lui Mateiu Caragiale într-un sertar, din sertar într-un scenariu, din scenariu pe scândura teatrului. Abia desenul i-a dat ce-i lipsea: un tânăr pe care curtea îl ia drept domnișoară, iar noi aproape; o împărăteasă care umple singură sala tronului; un cancelar îngropat sub medalii; o Moarte care leșină pe caldarâm. În animație, exagerarea e limba maternă.
Sub dantele stă o întrebare veche, devenită între timp foarte nouă: cine hotărăște ce ești, tu sau puterea? Nu vă cer un răspuns. Aș vrea doar să râdeți la timp și să aflați abia în drum spre casă că, fără să știți când, vi s-a strâns inima.
Iar papagalul își păstrează glasul pentru clipa potrivită. Atunci cântă Händel.
Nae Caranfil
Supertrailer · 90 de secunde
un minut și jumătate de ceai, intrigă și zăpadă
ARTBOOK V10 · NOIEMBRIE 2026
Capitolul I
Înainte de poveste, șase imagini care o cuprind pe toată.
PL. 01 · P001 · BUDOARUL ȚARINEI · NOAPTE
O clipă, aburul din ceașcă desenează profilul unui bărbat; Lia suflă, și secretul se risipește.
ceașca de cobalt și aur · Elisabeta nu vede nimic
PL. 02 · HERO I · BUDOARUL DE LA CONTI · SC. 6
Același chip, două ținute: în oglindă, ofițerul de dragoni dă peste domnișoara pe care va trebui s-o joace.
uniforma de dragon, 1755 · părul lui, strâns în coadă
PL. 03 · HERO II · ȚARSKOE SELO · NOAPTE
Lia face reverența în fața unei împărătese cât un tron, cu un evantai închis drept singură apărare.
audiență de noapte · curtenii șușotesc pe margini
PL. 04 · HERO III · KEY ART
Jumătate ofițer, jumătate domnișoară, iar în jur, în cioburi de oglindă, o curte întreagă care îl privește.
imagine de afiș, nu cadru din film
PL. 05 · HERO IV · LONDRA 1810 · SC. 83
Londra, 1810: bătrânul d'Éon, care a purtat haine de femeie treizeci și trei de ani, își ridică fustele, iar Moartea, la câțiva pași, leșină de uimire.
Terasa Adelphi, dale de piatră · ceață potrivită
PL. 06 · P031 · QUAI DES GRANDS-AUGUSTINS · APUS
Pe biroul lui Douglas, la apus, o druză de cuarț roz, colțuroasă ca o falcă, ceva mai mare decât palma lui.
druză, nu piatră șlefuită · lupa de alamă
Capitolul II
Un spion cu două fețe, o împărăteasă cu poftă de viață și o curte care șușotește după evantaie.
PL. 07 · P002 · FIȘĂ DE PERSONAJ
Charles d'Éon are douăzeci și șase de ani, un chip de heruvim cu ceva șmecher în colțul gurii și o spadă care n-a iertat pe nimeni. E insolent din principiu și seducător din obișnuință. Lia de Beaumont nu e pentru el o deghizare purtată din datorie, ci marele rol pe care îl aștepta: își exersează în oglindă pasul mărunt, glasul cântat și privirea plecată. Dar ajunge o primejdie, și de sub dantele țâșnește spadasinul.
d'Éon, 26 de ani · Lia: același chip, altă ținută
PL. 08 · P003 · FIȘĂ DE PERSONAJ · PARIS
Scoțian, geolog și membru al Academiei Regale de Științe, Douglas MacKenzie a trecut de cincizeci și cinci de ani și se încrede în pietre, nu în oameni. Ochelarii rotunzi nu-i scoate decât ca să doarmă, iar pe creștet părul a început să-l lase. Ține în sertar un trecut iacobit pe care l-ar vrea uitat și o ținută țeapănă pe care și-o pierde doar de două ori în tot filmul. El ne povestește totul, din mers, întorcându-se spre noi ca spre niște confidenți, și tot el se îndrăgostește, în toamna vieții, de o femeie care nu există.
ochelarii nu-i scoate decât ca să doarmă
PL. 09 · P004 · FIȘĂ DE PERSONAJ
Fiica lui Petru cel Mare are patruzeci și șapte de ani și ocupă cel mai mult loc în orice sală a palatului, la propriu și la figurat. Bea cât un regiment de grenadieri, iubește în franțuzește și pedepsește în rusește; își zice „Cea Clementă” fiindcă n-a semnat nicio condamnare la moarte, deși a poruncit să se taie destule limbi. Se mișcă în erupții, urmate brusc de o oboseală grea, imperială. Chiar și în uniformă de colonel, cu mustață falsă, nu poate fi deghizată.
stacojiu, aur, hermină
PL. 10 · P005 · ORANIENBAUM · NOAPTE ALBĂ
Marea Ducesă are douăzeci și cinci de ani, e blondă și poartă o aluniță lângă gură; e cea mai ageră minte de la curte și o știe. Căsătorită cu un soț pe care îl privește ca pe un copil capricios, cu dispreț și oboseală, își cântărește gesturile ca un jucător de șah. Când află că se pregătește o lovitură împotriva lui, răspunde liniștit: „Aș îngădui-o.” E singura care îl cunoaște pe d'Éon în ambele ipostaze și, cu toate acestea, o preferă pe Lia.
blondă fără perucă · aluniță lângă gură
PL. 11 · P006 · SALA ARMELOR
Prinț de sânge, poet de salon la vedere și, în umbră, stăpânul rețelei secrete a lui Ludovic al XV-lea. Are un chip prelung de libertin și dezinvoltura marelui senior care știe că alții își vor pune capul pe butuc. Ideea lui e simplă și nebunească: o scrisoare a regelui strecurată direct în budoarul țarinei, de mâna unei femei. Sau de mâna cuiva care trece drept femeie.
compasul pe Sankt Petersburg
PL. 12 · P007 · FIȘĂ DE PERSONAJ
Ambasadorul Majestății Sale Britanice are patruzeci și opt de ani și e scund, rotofei și rumen, cu o veselie zgomotoasă care umple încăperea înaintea lui. Nu e cu nimic mai subtil decât frazele pompoase pe care le rostește. Între două păsări de pradă ca Bestuzhev și Wolff, bonomia lui fără habar e partea de comedie curată a taberei engleze. La bal se îmbracă în Robin Hood, cu arcul întins peste burtă.
recepție la Ambasada britanică
PL. 13 · P008 · ORANIENBAUM
Moștenitorul tronului are douăzeci și șapte de ani, dar s-a oprit undeva în copilărie: urâțel, cu un mers dezarticulat, într-o uniformă care pare mereu prea mare. Își aduce soldățeii de plumb într-o cutie, ca să se laude cu ei în fața musafirilor, și câștigă duelurile de salon doar fiindcă adversarii sunt plătiți să piardă. E figura cea mai grotescă de la curte și, cumva, cea mai nevinovată. Istoria îl va da jos de pe tron după șase luni, iar noi îl vom vedea căzând în fund.
soldați de plumb, cât un carâmb scurt
PL. 14 · P009 · CANCELARIA
Marele Cancelar are șaizeci și trei de ani, e masiv, greoi și acoperit de decorații, cu sprâncenele stufoase ale unui demnitar de partid de mai târziu. Nu e un ticălos de operetă: face ticăloșia cu metodă, ca pe o treabă de cancelarie, și își întinde capcanele fără grabă. Stă nemișcat ca un urs la pândă; numai ochii îi urmăresc pe Lia de la un capăt la altul al sălii. Om al Londrei cu trup și suflet, îi ține piept țarinei până la ultimul pahar de vodcă.
sprâncenele lui Brejnev · mâini fără inele
PL. 15 · P032 · AMBASADA BRITANICĂ · IARNA
Consulul britanic are cincizeci și cinci de ani și e lung, uscat, cu tenul pământiu și o încruntare care nu-l părăsește. Mâinile îi tremură aproape tot timpul: până să ducă paharul la gură, varsă jumătate din el. Ambasadorul e fața Angliei la Petersburg, dar Wolff e mintea ei. Când îl interoghează pe Douglas la un pahar de whisky, le tremură mâinile amândurora, din motive cu totul diferite.
un singur sfeșnic pe birou
PL. 16 · P033 · PETERHOF
Vicecancelarul are patruzeci și doi de ani și e omul discret al francezilor la curte. Pudrat, fardat, cu o mustață subțire și o batistă de dantelă pe care o flutură la fiecare replică, are o grație studiată, ceva mai rafinată decât i-ar cere blazonul. Ghicește șarada dintr-o singură privire, fiindcă are ochi pentru asemenea lucruri. În tavernă îi leagă lui Douglas palma însângerată cu aceeași batistă, iar când lațul se strânge, de la el vine ideea care îi salvează.
gesturi asumate · batista de dantelă
PL. 17 · P034 · PENSIUNEA DUMONET
Gazda franțuzoaică din Petersburg are șaizeci și cinci de ani și este bătrânica cumsecade prin excelență, doar că e atât de uscată și de adusă de spate încât seamănă pe alocuri cu o vrăjitoare din poveste. Ține pensiunea în care locuiesc Douglas și Lia, toarnă ceaiul cu mâna ei și are un slujitor rus, Alioșa, care vorbește mai mult decât trebuie. Samovarul îl cheamă Liza și scuipă, din când în când, câte un pufăit amenințător spre musafiri.
boneta de in și dantelă · samovarul „Liza”
PL. 18 · P035 · BUDOARUL ȚARINEI · IARNA
Papagalul Elisabetei stă într-o colivie aurită din budoar și tace aproape tot filmul: țarina i-a scurtat limba cu foarfeca, fiindcă spunea măscări și dădea în vileag tainele alcovului. E verde cu galben, crescut pe măsura stăpânei și cu o creastă pe care n-ar recunoaște-o niciun naturalist. Elisabeta nici nu-l mai bagă în seamă. Când, în sfârșit, cântă, i se lungește gâtul, i se desfac penele și un măr al lui Adam începe să urce și să coboare.
întâi limba, apoi gâtul
PL. 19 · P039 · O SINGURĂ SCENĂ
Regele Franței apare o singură dată, siluetă în clarobscur, și ni se adresează direct, ca un povestitor de prolog. Citește dintr-o scrisoare cu ironia leneșă a omului pe care nu-l mai miră nimic. Toată intriga pornește de la o hârtie semnată de mâna lui.
fundal neutru · o singură lumânare
PL. 20 · P040 · PETERHOF · NOAPTE ALBĂ
Pudrați, fardați și cu gura mereu după evantai, curtenii Elisabetei aud tot și nu uită nimic. La curtea aceasta oamenii sunt cântăriți din ochi, cumpărați la bucată sau trimiși în Siberia, iar o șoaptă poate face mai mult rău decât o sabie. Sunt desenați în șarjă, ca la Hogarth, cât să fie caraghioși fără să înceteze a fi primejdioși.
caricatură 7 din 10
PL. 21 · P051 · ANTICAMERA BUDOARULUI
Trei doamne de onoare în paniere lărgite, care se miră, se scandalizează și bârfesc la unison, ca un cor antic. Stau de strajă în anticamera budoarului și știu, înaintea tuturor, cine intră și cine iese.
paniere lărgite în lateral
PL. 22 · P052 · AMBASADA BRITANICĂ · IARNA
Oamenii lui Wolff: trei umbre cu glugă, în redingote întunecate și identice, care n-au nevoie de chip ca să sperie. Îl răpesc pe Douglas pe o stradă înzăpezită și îl păzesc în demisolul Ambasadei. Nu poartă decât săbii, iar Lia le va arăta la ce mai sunt bune tocurile unor pantofiori.
doar săbii, nicio armă de foc
Capitolul III
De pe cheiul Senei până în demisolul Ambasadei, fiecare încăpere își are lumina și taina ei.
PL. 23 · P010 · PARIS 1755 · APUS
O cameră joasă, plină de sertare cu minerale, cu Sena aprinsă de apus în fereastră: universul mic al unui om liniștit.
Quai des Grands-Augustins · ora magică
PL. 24 · P011 · PETERHOF · IUNIE 1755
La miezul nopții, soarele abia atinge golful, iar cerul se învinețește deasupra marii cascade.
nopți albe, fără lumină de zi
PL. 25 · P012 · DRUMUL SPRE RUSIA
O trăsură mică, cu arcurile întinse până la refuz, gonind prin grâul lui iunie.
vara drumului
PL. 26 · P013 · AMBASADA BRITANICĂ · DEMISOL
Un demisol gol și rece, cu ferestre sub tavan și un dulap de arhivă care ascunde o ușă.
lumină de iarnă · un singur sfeșnic
PL. 27 · P014 · PALAIS DE CONTI · NOAPTE
Între panoplii de săbii, Conti arată cu compasul Petersburgul, iar tânărul d'Éon se apleacă peste hartă.
masă rotundă de lucru, nu măsuță
PL. 28 · P015 · HANUL
Băutori groteschi, grinzi joase, aburi de ciubăr și o trăsură obosită la poartă.
Prusia și Polonia, iunie
PL. 29 · P036 · MAREA BALTICĂ · NOAPTE ALBĂ
În coșmar, Lia se întoarce cu barbă; când Douglas se trezește, marea e netedă ca o oglindă.
furtuna din vis · liniștea de la trezire
PL. 30 · P037 · SANKT PETERSBURG
Un salon cald, luminat numai de lumânări, unde samovarul Liza fierbe printre chiriași.
aplice cu lumânări, nicio lampă
PL. 31 · P038 · ORANIENBAUM · NOAPTE ALBĂ
O reședință de vară modestă, cu două caturi, un iaz și o singură fereastră aprinsă.
exteriorul din studiu
PL. 32 · P041 · CANCELARIA · NOAPTE
Două secunde de montaj: o lumânare, un sigiliu și o scrisoare care nu-i era adresată.
insert de montaj
PL. 33 · P042 · PETERHOF · MASCARADA
Sute de lumânări, costume fără măști și, dincolo de ușile înalte, o terasă care amenință.
costume și recuzită, nicio mască venețiană
PL. 34 · P043 · ȚARSKOE SELO · NOAPTE
Stacojiu și aur, un pat cu baldachin, o colivie la fereastră și un secretaire pentru scrisorile de taină.
colivia lângă fereastra înaltă · secretaire-ul Liei
PL. 35 · P044 · LONDRA 1810
Londra, 1810: dale de piatră, un felinar, ceață peste Tamisa și cupola Sfântului Paul topindu-se în depărtare.
o promenadă de vreo 120 de metri
PL. 36 · P053 · BERLINA · VARA
Genunchi la genunchi, d'Éon și Douglas pun la cale misiunea într-o trăsură prea mică pentru două planuri.
d'Éon cu fața la drum, Douglas cu spatele
PL. 37 · P054 · ORANIENBAUM · NOAPTE
Camera rămâne în salon, cu ochii pe o ușă închisă, de după care cineva strigă „Castravete!”.
nimeni în cadru · doar o voce
Capitolul IV
Vara albă a Petersburgului se rupe brusc în iarnă, iar culoarea o simte înaintea personajelor.
PL. 38 · P016 · COLOR SCRIPT
Din chihlimbarul Parisului în liliachiul nopților albe, apoi brusc în albastrul de Prusia al iernii.
40 de cadre
PL. 39 · P017 · COLOR SCRIPT · ACTUL I
Cabinetul indigo, budoarul de chihlimbar, drumurile prăfuite și furtuna liliachie de pe Baltica.
Paris → Baltica
PL. 40 · P018 · COLOR SCRIPT · ACTUL II
Vara Petersburgului: nopți care nu se mai întunecă, un bal și un budoar stacojiu.
iunie 1755, fără zăpadă
PL. 41 · P019 · COLOR SCRIPT · ACTUL III
După scena 57, înghețul: albastrul răpirii, sabia în lumina lumânărilor, ceața de pe Tamisa și o singură flacără.
Sc. 57–84
Capitolul V
Unsprezece clipe în care intriga se întoarce pe dos.
PL. 42 · P045 · PARIS · VARA
Cu ochelarii ridicați pe frunte, Douglas uită de lume deasupra unei druze de cuarț.
vară, lumina apusului
PL. 43 · P055 · ȚARSKOE SELO · IARNA
O noapte de ninsoare, o mustață falsă și o sanie care nu așteaptă.
schiță de punere în pagină · sania spre Ambasadă
PL. 44 · P020 · BUDOARUL DE LA CONTI · SC. 10
Ușile budoarului se deschid, iar lui Douglas îi alunecă ochelarii pe nas: d'Éon a devenit Lia. El știe adevărul din prima clipă și tocmai de aceea va fi singurul păcălit până la capăt.
Sc. 10 · prima apariție a Liei
PL. 45 · P021 · HANUL POLONEZ
Douglas, roșu până în vârful urechilor, trage de șireturile corsetului cu două degete, iar d'Éon îl urmărește amuzat în oglindă. E una dintre cele două clipe în care scoțianul își pierde cumpătul.
peruca pe calapod · pudră, ace
PL. 46 · P022 · BUDOARUL · SC. 36
Lia scrie în franceză ce-i dictează Împărăteasa, iar sub coperta lui Montesquieu stă ascunsă scrisoarea adevărată.
Sc. 36 · cartea cu fund dublu
PL. 47 · P056 · BUDOARUL · SC. 75
Fără perucă și cu paharul de vodcă în mână, Elisabeta dictează din pat; Lia scrie la o singură lumânare.
chiciură pe fereastră
PL. 48 · P046 · SALA BALULUI
D'Éon, în uniforma lui de bărbat, dansează menuetul cu Cleopatra, sub privirea încruntată a unei Atena cu sprâncene de Brejnev.
Bestuzhev în togă albă
PL. 49 · P047 · SANKT PETERSBURG · SC. 64
O stradă înzăpezită, un felinar care se clatină și trei glugi care îl înghesuie pe Douglas într-o trăsură.
mizanscena, de confirmat după scenariu
PL. 50 · P023 · AMBASADA BRITANICĂ · SC. 80
Țarina nu-și poate scoate sabia din teacă; Lia o scoate în locul ei și se bate cu tot ce îi cade în mână, în vreme ce Elisabeta privește uluită și speriată.
Sc. 80 · Wolff fuge pe ușa din dulap
PL. 51 · P024 · SC. 80 ȘI SC. 82
Cu ciracii la pământ, Lia strigă cu glas de bărbat; în budoar, Farinelli cântă primele măsuri și își ia zborul.
Sc. 80 · Sc. 82
PL. 52 · P048 · SC. 83–84
În stânga, 1810: bătrânul d'Éon sperie Moartea; în dreapta, 1755: Douglas își arde scrisoarea.
ultimul cadru se întoarce în 1755
Capitolul VI
O uniformă, un corset, o carte cu fund dublu: travestiul se construiește cusătură cu cusătură.
PL. 53 · P025 · GARDEROBĂ
Uniforma roșie de dragon, din față și din spate, și trei rochii pentru același chip. Lia trebuie să treacă drept domnișoară în ochii curții, dar spectatorul trebuie să simtă mereu, în croiala unei dantele, ambiguitatea de dedesubt.
fichu sau colier: le încercăm pe amândouă
PL. 54 · P026 · GARDEROBĂ
Brocart stacojiu și hermină pentru tron, uniformă de colonel și mustață falsă pentru fuga de noapte. Oricât s-ar schimba, Elisabeta rămâne aceeași apariție copleșitoare, pe care nicio haină nu o poate ascunde.
trei oglinzi, trei ipostaze
PL. 55 · P027 · GARDEROBĂ
Rochia de curte, rochia banchetului săptămânal, două ținute de la Oranienbaum și aurul Cleopatrei. Blondă și cu aluniță în toate ipostazele, ca să n-o confunzi niciodată cu Lia.
aluniță în toate ipostazele
PL. 56 · P028 · GARDEROBĂ
Haina de drum, haina de ambasadă, turbanul de sultan purtat stingher și cămașa de noapte a scrisorii. Un Douglas mai bătrân și mai adus de spate, care se simte bine doar în hainele lui de om de știință.
mai bătrân, mai adus de spate
PL. 57 · P049 · GARDEROBĂ
Catifeaua grea a cancelarului și toga albă de Atena, negrul lui Wolff, mătasea lui Conti, uniforma prea mare a lui Petru și coiful de Marc Antoniu care îi alunecă pe ochi.
Atena: togă grecească albă
PL. 58 · P057 · RECUZITĂ
O carte groasă cu fund dublu, o druză de cuarț, o ceașcă de cobalt, o scrisoare sigilată și un stingător de lumânări. Nicio otravă.
fără fiole, fără otravă
PL. 59 · P058 · GARDEROBĂ
Cămașa, corsetul cu pernuțe, fichu-ul înalt și panierele lărgite în lateral: așa devine un ofițer domnișoară.
panierele se lărgesc în lateral
Capitolul VII
Un bal fără măști, o scrisoare care arde, o umbră de țar pe perete.
PL. 60 · P029 · SALA BALULUI
Cleopatra, Marc Antoniu cu coiful pe ochi, Atena, Robin Hood, un sultan stingher și un singur om îmbrăcat în el însuși.
Elisabeta ca Petru cel Mare — de confirmat
PL. 61 · P030 · PENSIUNEA DUMONET · SC. 84
Douglas, abia trezit din beție, ține colțul scrisorii deasupra flăcării; în zece secunde, dragostea lui se face scrum. Nicio lacrimă: un om singur, o lumânare și un papagal care cântă.
Sc. 84 · fără lacrimă
PL. 62 · P050 · SALA BALULUI
O singură lumânare aruncă pe perete umbra uriașă a țarului, iar dansatorii se fac mici sub ea.
o flacără mică, o umbră imensă